Gică Popescu a vorbit deschis despre condamnarea primită în Dosarul Transferurilor, la aproape un an după ce a fost eliberat, într-o apariție televizată la Digi Sport. Condamnat inițial la trei ani, o lună și zece zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani, fostul căpitan al naționalei României și al Barcelonei a fost eliberat înainte de termen, după ce a executat jumătate din pedeapsă.
Condamnat în martie 2014, cu o zi înainte de alegerile pentru șefia FRF, unde era văzut mare favorit pentru înlocuirea lui Mircea Sandu, Popescu spune că refuză să creadă că a fost vorba de mai mult de o „coincidență” și precizează că își asumă greșelile comise, chiar dacă în cazul transferului lui Lucian Sânmărtean implicarea sa a constat doar în traducerea contractului.
Popescu a vorbit și despre problema lucrărilor științifice scrise de condamnați, precizând că, cel puțin în cazul său, este exclus să fi apelat la o terță parte pentru scrierea cărților.
Legat de problema candidaturii la șefia FRF, la viitoarele alegeri, „Baciul” a precizat că „nu mai are entuziasm pentru a fi șef la FRF„.
Popescu despre…
… o nouă candidatură la șefia FRF
„Eu nu am vrut să candidez la președinția FRF. Dar lumea a spus că noi, cei care am fost reprezentanții Generației de Aur, să ne implicăm. Am avut un proiect la care am lucrat foarte, foarte mult. Și aveam cu toții mult entuziasm.
Toată echipa din jurul meu avea o ambiție nemaipomenită. Acum, mi-a dispărut acel entuziasm complet, puțin probabil să mai apară. Nu mai simt că trebuie să fiu președintele FRF. E foarte greu să mai găsesc resorturile necesare”
… oferta primită împreună cu Hagi și de ce nu își dorește să lucreze în fotbalul românesc:
„Nu am permisiunea lui Gică să vorbesc despre acea ofertă. A fost un interes important din partea celor de la Rubin Kazan, dar nu s-a concretizat. Eu i-am spus lui Gică că, dacă avea nevoie de mine, eram dispus să merg. Acolo era altă motivație, alte perspective. Mergeam numai pentru Gică acolo, dar nu regret că nu s-a concretizat. Eu, în România, nu am ce să lucrez în fotbal. Președinte nu pot fi, din punct de vedere legal, și nu am banii necesari pentru a fi investitor. Aș lucra doar la Viitorul, cu Hagi, dar nu am ce să fac acolo. Director sportiv sau tehnic nu pot fi, pentru că e Hagi și e suficient”
… condamnarea venită cu o zi înaintea alegerilor FRF:
„Eu refuz să cred că în România acestor ani se joacă cineva cu viața oamenilor (n.r. referitor la condamnarea primită cu o zi înainte de alegerile FRF). Am auzit atâtea povești încât impresia e că toată lumea vorbește, dar nimeni nu știe concret ceva. EEu la Sânmărtean am fost pentru a traduce contractul și am fost acuzat de spălare de bani. Am luat doi ani (n.r. condamnarea a fost de 3 ani, o lună și 10 zile, dar Popescu a fost eliberat după ce a executat jumătate din pedeapsă)”
… cum ar fi putut candida Anghel Iordănescu în locul său:
„Exista un Plan B în acel moment, e corect, dar eu nu am vrut să-l accept. Le-am spus oamenilor să fie lângă mine
Dacă făceam un Plan B exista suspiciunea că mă simt vinovat. Și nu am vrut asta. Din păcate lucrurile nu au ieșit bine. (n.r. Iordănescu) era una din posibilele rezerve”
115 meciuri a jucat Gică Popescu pentru naționala României, marcând 16 goluri
… pe cine susține în viitoarele alegeri:
„Nu sunt în nicio barcă (pentru viitoarele alegeri FRF), însă dacă vor apărea candidați de care să îmi placă, probabil voi face declarații publice. Nu m-am întâlnit niciodată (cu Răzvan Burleanu sau cei din conducerea FRF). M-am întâlnit cu Burleanu înainte de alegeri, undeva la Sinaia, dar niciodată nu mi-a transmis dorința de a candida”
… de ce nu caută vinovați pentru condamnarea primită:
„Sunt supărat pe mine că aș fi putut face lucrurile de o altă manieră. Eu nu dau vina pe nimeni pentru nimic ce s-a întâmplat în viața mea. De mine trebuia să am grijă eu și familia mea. Eu de la 16 ani am avut grijă singur de mine. Am avut foarte mare grijă de mine, dar toți facem greșeli în viață. Și trebuie să ni le asumăm”
… cărțile scrise în perioada de detenție.
„A fost ceva ilegal ce am făcut? Când ajungi acolo și ești în această situație, primul lucru pe care îl faci e să te gândești cum poți ajunge mai repede acasă. Erau două posibilități: să muncești sau aceste lucrări științifice. Nu știu de ce s-a făcut atâta tam-tam, pentru că atunci când s-a făcut legea, s-a luat în considerare că sunt oameni care au studiat și au făcut școli și aveau posibilitatea să facă aceste lucrări, în loc să muncească. Ok, cine a plagiat și și-a însușit munca altora să plătească pentru asta.
Cine putea să-mi scrie mie cărți legate de fotbal!? Eu venisem după șase, șapte luni în care pregătisem programul pentru Federație. Mi-era foarte ușor să scriu o carte în acel moment. În lege nu scrie că o carte trebuie să aibă 20 de pagini sau 500… Cine decide dacă o carte e lucrare științifică sau nu? De ce nu s-a făcut o comisie? Era normal să fie o comisie de specialitate. Să mă fi prezentat în fața unor oameni cu cunoștințe în fotbal în care să mă fi prezentat”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER